Despre comuna Obârșia de Câmp

Primăria Obârşa de Câmp administrează Comuna Obârşa de Câmp, care cuprinde satele Obârşa de Câmp şi Izimşa. Cele două sate datează din vechi timpuri, aspect care situează aceste ţinuturi într-o mare valoare istorică.

LOCALIZAREA COMUNEI

Localitatea se află situată la limita de sud a judeţului Mehedinţi, limita cu județul Dolj, la 70 km de municipiul Drobeta Turnu Severin şi la 30 km de municipiul Calafat și orașul Vînju Mare și este străbătută de DN 56A. Comuna Obîrșia de Cîmp se învecinează cu următoarele localități: cu comuna Salcia, comuna Cujmir, Județul Dolj și comuna Dîrvari. Comuna Obîrșia de Cîmp are în administrație două sate: Obîrșia de Cîmp (reședința de comună) și Izimșa. Satul Obîrsia de Cîmp este aşezată pe prima terasă a Dunării, pe malul stâng al râului Drincea la o depărtare de 6 km de Dunăre, în regiunea fertilă a câmpiei Olteniei. Satul Izimța este aşezat la nord-vest de Obîrsia de Cîmp pe şoseaua naţională Drobeta Turnu Severin – Calafat în dreapta râului Drincea. Distanța dintre cele două sate este de doi kilometri și sunt despărţite de Dealul Bîlciului ce face ca Obîrsia de Cîmp să fie la un nivel mai înalt ca Izimșa. Ambele sate au în partea de est izvoare naturale numite fântânele în Izimșa, iar în Obîrşia cu diferite denumiri ca elestee, leu, ţuţuroi etc. Satele se întind pe o lungime de aproximativ 3 km fiecare, Izimșa are spre nord – vest „satul nou”, iar înspre sud „parparisul”. În Obîrsia de Cîmp există următoarele sectoare: în est „satul nou” iar în vest „Dealul Bîlciului”.

CADRUL NATURAL

Din punct de vedere morfologic comuna Obîrșia de Cîmp are un relief de câmpie, aparținând câmpiei Blahnița și prezintă eroziuni de suprafață. Altitudinea maxima este de 150 metri, iar energia de relief oscilează între 60-100 metri. Din punct de vedere geomorfologic cuprinde formațiuni specific luncii Dunării cu terenuri leusoidare caracterizate prin slabe proprietăți fizico- mecanice.

CLIMA

Poziția geografică a județului Mehedinți într-o depresiune la interiorul arcului Carpato-Baltic și la poalele acestuia, imprimă climei anumite particularități specifice; cea mai importantă este influența submediteraneană, care se suprapune pe fondul climatului temperat-continental caracteristic întregii țări. Clima prezintă toate caracteristicile zonei de câmpie cu veri călduroase și relative secetoase, iar iernile câteodată aspre dar în medie scurte. Temperaturile cele mai scăzute se înregistrează în ianuarie (-23 grade C) iar maximele ating 40 grade C.Temperatura medie anuală depașăeste 11 grade C. Frecvența zilelor tropicale cu temperaturi de peste 30 de grade este de 45-50 zile pe an, numărul zilelor fără înghet este de 210-230 de zile pe an, iar al zilelor cu temperaturi sub 0 grade Celsius de 20 -30. Amplitudinea medie termică este în jur de 24 de grade Celsius. Regimul precipitațiilor nu este prea abundent, în jur de 500-600 mm/an, specific climatului continental de câmpie. Durata medie de stralucire a soarelui este de peste 2250 ore/an. În timpul iernii grosimea medie a stratului de zăpadă este de 40-50 mm, solul fiind acoperit cu zăpadă peste 30 zile anual. Regimul eolian este reprezentat de vânturile dominante cu frecvența din vest în timpul verii, și est-nord-est iarna, sunt de intensitate medie, mai rar ating însă și viteze mari.

APA

Regimul hidrografic al zonei, atât cel de suprafaţă, cât şi pe cel subteran este influențat de relief, condiţiile climatice la care se adaugă structura geologică şi litologică. Principalul curs de apă, este pârâul Drincea care colectează apele cu character temporar din teritoriul comunei. Pârâul este alimentat de un număr mare de izvoare situate în raza celor două localități, cele mai importante alcătuind pârâul Piutinelor. Apa subterană se întâlnește la adâncimi diferite: în localitatea Obîrșia de Cîmp -14 m în partea de nord și 4,5 m la sud iar în localitatea Izimșa la 3-6 m adâncime.

SOLUL

Solul este un corp natural cu însușiri de fertilitate, formate prin acțiunea îndelungată a viețuitoarelor și a factorilor climatici asupra materialului mineral al rocilor de la suprafață şi au evoluat prin interacţiunea complexului de factori pedogenetici. Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul aparține zonei de câmpie a Dunării. Relieful de terasă este alcătuit din depozite de pietrișuri, nisipuri fine și argile cu o grosime medie de 10-15 metri, iar în partea superioară prezintă formațiuni loesoidale reprezentate prin praf nisipos argilos cu o grosime medie de 8-15 centimetri.

FLORA

Comuna Obîrșia de Cîmp este cuprinsă în zona de câmpie, cu păduri de foioase cu nuanță premediteraneană. Din punct de vedere a vegetației această comună se află la interferența dintre zona stejarilor submezofili și cea de silvostepă. Se găsesc suprafețe restrânse de: cer, gârniță, stejar brumăriu, stejar pufs, tei, jugastru, arțar tătărăsc, ulm și alte specii de foioase. Vegetația ierbacee se caracterizează prin specii ca: ghimpe, păducel, porumbar, sânger, lemn câinesc, corn, soc, salcâm, etc. Păiușurile care se găsesc în zonă sunt: sandină, rogozul, firuța de livadă, anglica, trifoiul, sânzienele galbene, firuța cu bulb, pirul gros, etc.

FAUNA

Fauna comunei Obîrșia de Cîmp se caracterizează prin prezența a numeroase specii de nevertebrate şi vertebrate. Găsim un complex faunistic caracteristic adaptat la condițiile climaterice de câmpie, ca: popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp, viezurele, șobolanul, șoarecele de casă, cârtițașii și mamifere mici ca: vulpea, nevăstuica, dihorul, etc. Alte mamifere carnivore care se hrănesc cu rozătoare mici, au luat locul animelelor ierbivore și carnivore care trăiau în pădurile de altă dată din zonă, astăzi tot mai puține. Mai găsim și păsări ca: fâsa, graurul, fazanul, cioara, vrabia, uliul, rândunica, cucul și batracieni precum: broaște, melci, păienjeni, viespi, omizi, cleoptere și moluște. Mamiferele de talie mică și mare sunt: chițcanii, cârtițele, pârșii, șoarecii, căpriorul, mistrețul, vulpea, dihorul comun, viezure, iepure, etc.

RESURSE

Zonele rurale dispun de un potenţial economic bazat pe agricultură şi au un rol social vital. Poţenţialul economic al comunei se bazează în mare parte pe resurse proprii (vii, terenuri arabile, păşuni, fâneţe, păduri, produse animaliere şi vegetale). Apropierea de resedinţa judeţului Drobeta Turnu Severin la numai 70 km şi accesul la căile de comunicaţie principale, conferă comunei Obîrșia de Cîmp numeroase avantaje economice.

REPERE ISTORICE

Pe această vatră din cele mai vechi timpuri au existat condiţii naturale prielnice desfăşurării activiţăti umane. Denumirea de Obîrșia de Cîmp este de origine slavă și vine de la aşezarea acestui sat pe locul unde se găsesc multe izvoare, care au fost între timp canalizate și amenajate de locuitori pentru piscicultură și agrement.

Denumirea de Izimșa provine de la cuvântul turc „uzunce” care înseamnă strugure, ceea ce dovedeşte ca locuitorii acestui sat au cultivat vița de vie din vechi timpuri. Cele mai vechi urme de viață pe teritoriul comunei sunt cunoscute încă din epoca pietrei, prin descoperirile arhiologice făcute în satul Izimșa cu ocazia terasării viței de vie pe dealul „Fîntînele”. Descoperirile făcute atestă existența vieţii pe aceste meleaguri încă din timpul geto-dacilor prin ceramica de tip Coțofeni, Vincea, Gîrla Mare, precum și topoare de piatră şlefuită, etc. Peste populaţia dacică locală s-a suprapus populaţia romană, dovadă în acest sens o constituie: ceramica de tip roman conică, farfurii, ulcioare, cărămizi, apoducte, opăițe, amfore, monede, mozaicuri ceramice de tip roman intacte, descoperite la Izimșa. La nord-est de satul Izimșa s-a descoperit prin săpăturile efectuate de Muzeul Porţile de Fier – Drobeta Turnu Severin o aşezare rustică romană.

La punctul „Cazane” tot în satul Izimșa s-a descoperit un topor turcesc, 10-12 monede, ce se găsesc astăzi în colecţia muzeistică a școlii generale Izimșa. La Obîrșia de Cîmp în dealul „Tuturoiului” s-au descoperit topoare de piatră şlefuită, rânitoare de sidex si o piatră pe care scrie 105-106, fiind vorba de al 2-lea război daco-roman, despre care nu se poate afirma deocamdată dacă a fost scrisă atunci sau mai târziu din lipsa analizelor de laborator.

În colecţia scolii generale Obîrșia de Cîmp se mai găsesc vârfuri de săgeti, vârfuri de lance, fragmente de topoare neolitice șlefuite, fusaiele, greutăți plasă si bacnote de la sfârşitul secolului al XIX și începutul secolului XX-lea, cosoare și scăriţe de șa, ce atestă că și Obîrșia de Cîmp are o vechime mare. Din dovezile arheologice se observă ca vatra veche a satului Izimșa se află în „Valea Fîntînelelor” pe malul stâng al râului Drincea, iar dovezile continuităţii au fost găsite și din perioada feudală constituite din resturi de ceramică. O epidemie de ciumă „Ciuma lui Caragea” de la începutul secolului al XlX-lea face ca satul să se mute mai la sud pe malul drept al râului Drincea în actuala vatră.

Vechimea satului Izimșa este demonstrată și de uliţele neregulate ale satului, față de cele din Obîrșia de Cîmp care sunt mai drepte. Pe lângă satul Izimșa pe „Valea Fîntînelelor” trece drumul sărarilor care veneau de la Craiova din mahalaua sărarilor și mergeau la Dunăre unde se făcea contrabandă cu bulgarii. Lipsesc atestările documentare pentru ambele sate. Pe la 1864 în timpul lui Alexandru Ioan Cuza amândouă satele erau sate de clăcași. Situaţia economico-socială a ţăranilor din aceste sate era precară. Toate aceste nemulţumiri duc la ridicarea la luptă a ţăranilor din satul Izimsa din cadrul răscoalei din 1907. Abuzurile arendaşilor fac să crească nemulţumirile ţăranilor și neîncrederea lor în arendaşi în perioada premergătoare marelui eveniment. Primul care a pornit la acţiune dintre țărani a fost Ion Robu zis „Nata” și Ion I Gogu zis „Sică”. Ţăranii din satul Izimșa au îndrumat și pe ţăranii din Obîrșia să facă acelaşi lucru cu proprietaul Gh Piesa, însă aceştia nu pornesc la acţiune datorită învăţătorului Ion Bojincscu, logofătul Nicolae Prahoveanu și preotul satului care acţionează și pe cale religioasă pentru potolirea spiritului de luptă al țăranilor,mergând cu elevii scolii prin sat și cântând în cor (Pace fraţilor). Totuşi ţăranii din Obîrșia de Cîmp devastează magaziile și hambarele grădinarilor Bulgari arendaşi pe moşia lui Gheorghe Piesa. În acest timp conducerea comunei lzimșa, primarul Constantin Predescu a anunţat Prefectura Mehedinţi de tot ce se întâmplase și a doua zi seara după răscoală a și sosit o companie din Regimentul 1 Vânători Craiova sub comanda căpitanului Pasalega,un escadron de cavalerie și o secţie de artilerie (2 tunuri). În drum spre Izimșa au tras cu armele în ţăranii ce devastau magaziile grădinarilor bulgari, rănind pe Ion D. Zara din Obîrșia de Cîmp.Tunurile au fost aşezate în Dealul Bîlciului de unde se putea vede cu uşurinţă toata întinderea satului Izimșa.